Viaţă şi Neviaţă – I I –

Cu certitudine, dacă ați reușit să vă puneți întrebările sugerate la finalul articolului anterior, deja aveți niște răspunsuri; unele care transformă!

Deci, pentru o clarificare: cum ar fi fost să vi se spună de la început despre normalitatea fenomenului morții??? ( vorbim despre normalitatea lui în planul 3D, că doar aici este normalitate, de la 4D se inversează total realitatea… de fapt, revine la normal, că e inversată în 3D… dar, vom vedea!…)

Un lucru care reiese din ce am povestit până acum, este faptul că lumea 3D a fost condusă prin frică!

Cele mai multe frici derivă din frica de moarte și puteți singuri să vă catalogați fricile, să le vedeți sursa primă. Veți fi uluiți să vedeți prin câte metamorfoze poate trece frica de moarte, în traseul ei spiralat și câte forme poate lua… și devin frici de sine-stătătoare: frica de întuneric…de necunoscut…de viitor…de cădere…de gol…de anumite animale…de lipsă a banilor…de lipsă a hranei…a locuinței…de datorii…de pierderea serviciului…de anatemă socială…de singurătate…sunt sute!…

Deci: omul e condus prin frică!

Atunci, sunt două variante: 1) este o ființă fricoasă din construcție și trebuie condusă, că altfel nu se descurcă; și 2) omului i-a fost indusă frica, pentru a putea fi condus…

 

1) Dacă priviți puțin regnul animal, vedeți că și animalele pot fi singure…bolnave…vârstnice…pot muri…și chiar o fac…( în afară de ce facem noi, oamenii, direct și indirect – prin distrugerea condițiilor lor de viață și în afară de echilibrul ecologic pe care și-l face natura )…stau în întuneric…în frig…poate nu se hrănesc zilnic…și nu trăiesc în frică! Își duc viața în mod natural, firesc…

Foarte multe, însă, simt frică de oameni, pentru că omul emite frică și atrage frica…de moarte, desigur…

Și, pentru că omul distruge injust, omoară din plăcerea de a omorî sau pentru a obține profituri, chiar mai mult decât pentru a se apăra…

Atitudinea multor animale a devenit de frică și de agresivitate față de om, pentru că asta emană omul spre animale…

Omul consideră că animalele îi sunt inferioare.

Dar de ce credeți că animalele își trăiesc viața cât se poate de firesc ( în condițiile care se vitregesc mereu ), iar omul, ființă superioară, este în asemenea măsură blocat de frici??!!

Oare am fost creați mai fricoși decât animalele??!!…

De reflectat…

Și continuăm cu a doua variantă în articolul următor…

 

Cu mult drag,

                 Flori Mateescu
Psihoterapeut, Bioterapeut, Hipnoterapeut, NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!