Un Model…

 

Nu este neapărat cel mai potrivit model de discuție cu tine sau cei apropiați, dar este cel pe care l-am folosit împreună cu fiica mea și, de aceea este și cel pe care îmi permit să ți-l ofer.

Cât era ea micuță, am optat să îmi iau de lucru acasă, să pot fi cu ea cât mai mult cu putință și să îi ofer tot sprijinul meu.

Mi-am schimbat profesia și am lucrat de acasă. Astfel puteam sta mult de vorbă cu ea și să o învăț să gândească. Citeam și analizam cărțile. Ne uitam la televizor la diverse filme și discutam despre ce a înțeles, ce a simțit, cum ar fi reacționat dacă era în locul unui anumit personaj, ce ar fi făcut în situația „X” din film…

În felul acesta învățam virtual amândouă, cât de mult se putea.

Când ea a crescut, deși lucram 16 ore pe zi – ca să putem plăti toate dările, am continuat să fiu alături de ea. M-am gândit că nu este ea vinovată de situația financiară și că are mare nevoie de mine. Astfel că, deși ajungeam noaptea la 11 – 12, aveam ÎN FIECARE SEARĂ, programul nostru de povești; ea se odihnea când își termina temele și activitățile gospodărești, iar când veneam, stăteam de vorbă.

Îmi promisesem că, oricât aș fi de obosită după 16 ore de terapie, este obligatoriu să stau de vorbă cu ea măcar jumătate de oră pe seară. Uneori stăteam o oră, sau mai mult.

Dar nu ne culcam până nu descărca săculețul ei de poveste a zilei, despre evenimentele de la școală, trăiri, poveștile colegilor, întrebări ale colegelor, discuții de adolescenți, sfaturi pentru alți copii.

Am mers și la liceu să povestim despre sexualitatea adolescenților, în ora de dirigenție, căci este un aspect important al vieții.

Tot ceea ce ea avea de spus era important și discutat până se limpezea.

Este un model de a învăța din experiența cât mai multor oameni și a împuțina propriile suferințe.

Cel mai de preț dar pe care îl poți face copilului tău, este să îl ajuți să fie OM.

Cu mult drag,

Flori Mateescu