Iertarea

10401646_334199643398238_4212698197909666508_n
Sursa imagine: Tomasz Alen Kopera

Unul dintre aspectele certe ale evoluției este IERTAREA.

Multă lume spune: „iert, dar nu uit”; cu alte cuvinte, „nu am înțeles deloc ceea ce s-a întâmplat, dacă nu uit!”

Comandă a subconștientului, evenimentul se arhivează în inconștient, până când propriul psihic va fi în măsură să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat și de ce…

Aceasta se produce pentru că niște milenii de existență au fost trăite fără conștientizarea a cine și ce suntem…

Când se înțeleg Marile Adevăruri, nu mai este nevoie de suferință. Dar aflarea unui peticel de Adevăr, este doar primul pas… nu reprezintă întreaga Cale…

De acest lucru ar fi bine să fim conștienți cu toții!!!

Citește tot articolul

De Unde Nevoia de Iertare?

994206732d41792da95b6ed615ddd967

Am putea, profund îndreptățiți, să ne întrebăm de unde a venit nevoia de iertare. Și de ce este atât de importantă iertarea.

Ca să înțelegem, să privim puțin în trecutul ceva mai îndepărtat, în timpul biblic, care relatează Căderea din Graţie.

Noi am mai vorbit și, pe măsură ce trece timpul, cu ajutorul atelierelor de lucru, al seminariilor și cursurilor ne vom lămuri în legătură cu această Cădere: ea a fost o etapă necesară a procesului de evoluție, pentru că sunt lucruri care nu pot fi învățate în formă non-materială, când potențialitățile sunt multiple și nu sunt lipsuri, temeri, suferințe…

Pentru a se putea învăța aceste lecții, a fost nevoie de acel episod pe care noi l-am numit Căderea din Graţie.

Căderea a fost mai mult decât căderea Evei în ispită, în capcana întinsă de șarpe. Căderea a fost coborârea din 4D în 3D. Acesta este adevăratul sens al Căderii.

Acest lucru a fost caracterizat ca “păcat”.

Citește tot articolul

Credinţa

1014305_601351796570399_1593383291_nVechiul Testament propovăduia Legea Talionului, adică: ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.

Era o învățătură care cultiva neiertarea.

Învățăturile pe care le-a adus Iisus, dimpotrivă, vorbeau despre iubire și iertare: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și ”dacă cineva te-a pălmuit pe un obraz, întoarce-l și pe celălalt”.

Deși lumea își afirmă credința, uneori chiar bătându-se cu pumnii în piept și făcând comparații cu credința altora: “cred în Dumnezeu cu totul”, “am o credință nestrămutată”, “ca mine nu mai crede nimeni”, ”nu mă întoarce nimeni de la credință”, “nici nu crezi tu, cât cred eu”… (afirmații făcute adesea cu bună-credință, dar fără să fie conștientizate în totalitate implicațiile afirmației), este discutabilă credința aceasta…

Nu am auzit pe nimeni cu o credință reală și puternică afirmând ceva de genul acesta. Pentru că, cel care crede cu adevărat, nu are nevoie să verbalizeze aceasta; el crede și știe bine toată ființa lui acest lucru; nu are nici un motiv să-și declame credința; cel care însă o face, are nevoie el însuși să audă ceea ce spune, ca să se convingă. Adesea, cel care o spune o face ca să îi convingă pe ceilalți că el crede în Dumnezeu.

 

Citește tot articolul

Iert, Dar Nu Uit

 

Și eu și tu și fiecare dintre noi a auzit expresia:”Iert, dar nu uit!”

Ea este deja o expresie înrădăcinată, care a devenit un mod de gândire și, evident și de acțiune.

Poate că ai spus-o sau gândit-o și tu, vreodată. Sau ai auzit-o în familie.

Oare ce îi face pe toți cei care o folosesc să aibă aceeași reacție?
Citește tot articolul

Lucrul cu Noi Înşine

 

Neobișnuiți să lucrăm cu noi înșine, la început ni se poate părea că este greu și că produce durere.

De fapt, chiar dacă sunt situații dureroase, ele sunt de o durată limitată, căci urmează vindecarea.

Este la fel cum, în plan fizic, avem o infecție sau o inflamație, pe care o tratăm, decât să stăm cu durerea permanentă.

Este adevărat, sunt tratamente mai invazive și altele mai puțin invazive, dar, efectul este că dispare sursa durerii, deci și durerea însăși.
Citește tot articolul

SFÂRȘIT DE CAPITOL

Îmi vin multe idei și forme de a începe aceste rânduri…spiral-1037508_640
Caut o cale cât mai accesibilă și agreabilă de a spune lucrurile care ne privesc pe toți…
Dar, cred că am crescut cu toții… și putem asculta și povești de adulți…
Așa că, să pornim la drum, voioși și încrezători în ceea ce ne-am așternut până acum…
Vă amintiți probabil de cele două Portaluri de Trecere care au fost anul trecut, la începutul și la sfârșitul primăverii: Portalul Supraviețuirii și Portalul Adevărului. Și de intențiile ce trebuiau manifestate – de a merge mai departe pe traseul evolutiv, fără orgoliu și agresivitate, fără a ne folosi necuviincios de ceilalți sau a îi lovi pe ei, ca să ne fie nouă bine, la primul portal… și de a renunța la minciună –față de ceilalți, și mai ales față de noi înșine, dar și de victimizare, blazare, lipsă de creativitate… la cel de-al doilea portal… Citește tot articolul