Despre tornadă- relatare..

 

 

Am primit o relatare-interviu, de la Costel, cel care montează aerul condiționat.

          A început cu:

Ai pus tu articolul ăla pe FB, cu tornada… M-am regăsit complet!

Am vrut să îți spun de atunci, dar m-am luat cu treaba.

Și apoi am văzut articolul tău

 

 

 Relatarea lui C.D. din București, despre tornadă:

“- Eram în drum spre București, venind dinspre Constanța. Aveam toată familia în mașină- sotia, copiii, soacra, când, la un moment dat, am simțit în interiorul meu niste vibrații puternice, ca un tremor foarte puternic.

 Mă gândeam să trag pe dreapta. Dar nu vroiam să se sperie copiii.

Stăteam de vorbă cu mine însumi.  Sufletul îmi spunea că pot să opresc, dar nu de TEAMĂ.

Dacă opresc, să fie din necesitate.

Era un dialog pro și contra în mine.

Până la urmă, ceea ce m-a motivat cu adevărat SĂ MERG MEREU MAI DEPARTE!!, a învins teama și starea mea interioară s-a liniștit.

Dar, după puțin timp a început o ploaie deasă, în forță.

Un vânt puternic a început să zgâlțâie mașina.

Mergeam încet, cu prudență, cu grijă pentru copii.

Mașinile treceau în viteză pe lângă mine.

S-a întunecat brusc!!!

Cu cât înaintam, aveam sentimentul că nu e adevărat ce văd, ce se petrece!

Simțeam cum revine teama, tremorul…

Dar nu trebuia să mă opresc!!

TREBUIA SĂ MERG ÎNAINTE !!!  DRUMUL MEU ESTE DOAR ÎNAINTE !!! MEREU ÎNAINTE !!!

Vorbind cu mine, am reușit să ies din întuneric… și vântul își slăbea forța… nici ploaia nu mai era așa agresivă…

Am răsuflat ușurat și am continuat drumul spre casă.

Când am ajuns, m-am întâlnit cu un prieten, care știa de unde vin.

– Pe unde ai venit, omule?

– Păi, pe drum, pe unde să vin?

– Și te-ai întâlnit cu tornada?

Atunci am înțeles ce se întâmplase cu mine, cu noi, pe drum…

Prietenul mi-a arătat imagini pe telefon…

– Nu, nu ne-am întâlnit. Dar am fost pe aproape…

Am înțeles sursa stărilor mele negative. Toți reacționăm așa la energii negative. Eu le simt acut.

Dar am învățat să le gestionez: cel mai greșit este să mă opresc și să mă lamentez. Pierd startul.  Și apoi pornesc greu.

Sau nu mai îmi vine să pornesc. Și aș sta să îmi plâng de milă.

Am făcut-o. Dar îmi făcea doar rău!

ACUM – MERG ÎNAINTE !

Am înțeles că îmi trebuie o motivație puternică, să mă mobilizeze să merg înainte!

ASTA AM DE FĂCUT !!!

ASTA FAC !!!  ”

(Relatare povestită Florentinei Mateescu)