APĂRAREA ÎN FAȚA LUMII ÎNTUNECATE III

1601080_10202379535103320_1762982960_nEste bine să facem o departajare a subiectelor cu care vom avea de lucrat.
Vorbind de frici, temeri, angoase (temeri fără obiect) anxietăți (neliniști, așteptarea încordată a ceva rău care urmează să se producă), este bine să le împărțim în categorii de frici (pentru că toate pleacă de la frici).
1. Frica viscerală (resimțită la nivelul stomacului), este o frică organică, în general cauzată de factori agresori fizici, care atentează la integritatea noastră corporală sau chiar la viața noastră.
Este, spre exemplu, frica de un șobolan, care poate să ne muște… – și aici intră în acțiune teama de durere -…
…sau de un șarpe, a cărui mușcătură este mortală…, situație în care se activează frica de moarte…
În astfel de situații este necesară confruntarea cu obiectul fricii. Desigur, acest lucru se va realiza printr-o confruntare virtuală, nu reală (cel puțin la început, dar dacă se ajunge la starea de a dori o confruntare reală, este indicat să se realizeze în condiții de securitate – de pildă, pentru teama de un animal, ar fi indicată o vizită la Grădina Zoologică -, astfel încât să fim în siguranță, daaaar! să realizăm confruntarea cu ”frica” noastră, deci cu animalul de care ne temem, din exercițiul nostru, ca și cum nu ar exista nicio barieră între noi, ca și cum am fi singuri cu animalul respectiv, față în față, privindu-l în ochi… cu iubire!
Într-un exercițiu virtual, ne pregătim psihic pentru confruntarea cu obiectul temerii noastre, fiind convinși că nu ne va putea face nici un rău. Dacă vreți, pentru început, se poate concepe un ecran între noi și obiectul fricii (animalul din exemplu), se poate gândi chiar un ecran prin care noi să îl vedem, iar el nu… sau chiar îl putem vedea într-un spațiu închis, de unde nu ne poate ataca… porniți de la construcția cu care vă simțiți cel mai confortabil… pe care o veți modifica la fiecare barieră depășită: puneți… să spunem șarpele, într-o cutie de sticlă, din care el să nu vă vadă, dar dvs pe el, da; apoi, modificați pereții cutiei, care rămâne închisă ermetic, și îi faceți transparenți, ca să vă poată vedea și șarpele, pe dvs, dar și aici puteți face 2 etape – în prima, nu vă acordă atenție, nu v-a sesizat prezența, și abia în a doua vă observă; priviți-vă DOAR atâta timp cât vă simțiți confortabil, apoi închideți imaginea, ștergeți gândul; reluați exercițiul când simțiți că e momentul următor și continuați să priviți șarpele în ochi, tot prin ecranul de sticlă, și continuați până simțiți că îi puteți transmite iubire. Atunci va pleca, eventual vă va face o plecăciune, pe care animalele știu s-o facă, și va pleca.
Desfaceți cutia de sticlă atunci când simțiți că îi transmiteți doar iubire șarpelui și reluați exercițiul. Veți vedea, în exercițiul dvs virtual, că, primind iubire, vă face plecăciune sau vă zâmbește și pleacă.
Apoi, n-ar strica să vedeți ce reacție aveți dacă îi vedeți la tv; evident, nu ar strica să îi vedeți în realitate, la Zoo.

Când ajungem la capătul exercițiului, teama noastră dispare. Odată cu aceasta se produce o modificare în structura noastră energetică, datorită căreia, de fapt, dispare teama: vortexul energetic, care întreținea starea noastră de teamă, se închide, deci nu mai atrage obiectul fricii; aceasta înseamnă că nu vom mai atrage șerpi spre noi, nici la tv, nici în realitate, (știm de la bătrâni că ”de ce ți-e frică, de aia nu scapi!” – fiindcă noi atragem obiectul fricii!!!), iar dacă se întâmplă să ne întâlnim, nu ne va mai fi frică!

Dacă este o întâlnire reală – la Zoo -, veți vedea o reacție la care, probabil, nu vă așteptați: privirea animalului pe care îl priviți în ochi, se va îmblânzi!!! El va recunoaște forța iubirii, pe care o emanați! Toate animalele recunosc energia iubirii! Și o respectă!
Agresivitatea lor față de om a fost o replică a agresivității omului față de lumea animală, omorurile nejustificate și distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, ceea ce a produs la animale o reacție de teamă față de om… și reacția firească, pe care o are și omul, este de a se apăra, atacând agresorul…
Cred că acesta este un exercițiu pe care l-am putea face fiecare dintre noi, față de toate animalele întâlnite… chiar să mergem la Grădina Zoologică și să transmitem iubire animalelor de acolo… ar fi un efect colosal… s-ar produce o schimbare a raporturilor dintre oameni și animale… ar începe să se manifeste din nou comportamentele 4D dintre oameni și animale… de prietenie și respect, de ajutor și neagresiune…

Florentina Mateescu

Lasă un răspuns