Ne naștem din părinți, mamă și tată.
Dar cum credeți că se poate să venim la acei părinți care să fie cei mai potriviți cu ceea ce avem noi de învățat de la ei?
Sau, să fie cei cărora să le aducem înainte lecțiile pe care ei le au de învățat?
Cum ne dăm seama de simbioza dintre noi și părinți?
Și ce rol are fiecare în viața celuilalt?
Putem să credem că noi suntem cei care ne-am ales părinții?
Există un sens în a face aceasta?
De ce nu ne aleg părinții, pe noi?
De ce, dacă noi i-am ales, există atâtea divergențe între cele două generații?
Și nu doar ca diferențe între generații, ci multe (aparente) nepotriviri, care creează tensiuni în relația cu părinții – cu amândoi sau doar cu unul.
De ce unii copii sunt mai iubiți de câte unul dintre părinți?
De ce părinții iubesc preferențial?
Particularizând relația părinți – copil, sunt foarte multe aspecte de luat în seamă.
Doar că nu ne-a spus nimeni nimic despre ele. Iar noi am luat lucrurile așa cum am putut, fără să găsim neapărat firul Ariadnei.
Unii îl mai căutăm.
Alții îl căutăm toată viața.
Și, cei mai mulți au terminat vieți la rând fără să îl găsească.
Crezi că e important pentru tine să îl găsești?
Dacă mă întrebi pe mine, îți voi spune că, aflând lucrurile acestea, îți vei schimba semnificativ cursul vieții.
Cu mult drag,
Flori Mateescu