Cum reacționăm la reguli și la planificări riguroase în această perioadă de tranziție de la Vechi la Nou

”Unul dintre lucrurile care se schimbă radical în aceasta perioadă de tranziție de la Vechi la Nou este modul în care reacționăm la reguli și la planificările riguroase.
În condițiile în care ființa și viața noastră sunt într-un continuu proces de schimbare, mulți dintre noi ne agățăm de reguli și de planuri ca de puținele elemente care mai rămân fixe, pe care ne putem baza.
Chiar și cei care suntem într-un proces conștient de schimbare personală mai rămânem uneori agățați de reguli și planuri, pe care le folosim ca o modalitate de a ne evalua/planifica evoluția.

Acest tip de comportament ține de vechea programare, care ne-a învățat că TREBUIE să respectăm regulile, să urmăm direcția “corectă” (stabilita de alții), să urmăm indicațiile altora (care știu mai bine decât noi “cum se face” evoluția spirituală, creșterea vibrației, ascensiunea, etc).
Asta nu mai este valabil acum. În Nou – nu mai respectăm regulile altora, nu mai urmăm indicațiile altora, fiindcă suntem unici și ce i se potrivește unuia nu rezonează deloc cu altul.

În Nou, ne bazăm pe ghidarea interioară – singura care ni se potrivește perfect. Nu mai stabilesc alții ce e “corect” și “bine” pentru noi. Fiindcă nu știe nimeni mai bine decât noi ce ni se potrivește. În Nou pătrundem toți pe un teritoriu încă neexplorat, pentru care nu există hărți. În cel mai bun caz, harta o vom întocmi noi, după ce ne vom lămuri despre ce este vorba.
Și da, asta va duce la o senzație de confuzie și de haos personal și colectiv. Fiecare dintre noi suntem asemeni unui pictor care se află în fața unei pânze albe, pe care își va realiza Noua Creație – noua lui viață. Și toți știm că atunci când un astfel de artist intră în febra creației, când este atins de muza inspirației, nu mai vede în fața ochilor decât pânza pe care lucrează, pictează ca în transă, iar în jurul lui totul este murdar și în dezordine. Pentru că atunci când în el arde focul creației nu-l mai interesează faptul că în atelier este un haos. Va face ordine mai târziu. Aceasta este Creația în Nou.
Este necesar să ne obișnuim și cu ideea că lucrurile nu mai funcționează după vechea schemă: “Îți faci planul și-l urmezi etapă cu etapă. Știi de unde pleci, știi unde vrei să ajungi, stabilești pașii necesari, stabilești termene și te ții de plan. Succes asigurat ! ”.

În Nou, dacă ești conștient, știi de unde pleci (dacă nu ești conștient, atunci nu știi pe ce lume trăiești și nu îți dai seama nici pe ce lume vei ajunge), știi ce-ți dorești din toată inima la acest moment și știi că nu poți spune foarte sigur unde vei ajunge (fiindcă e posibil să ajungi într-un loc în care nici nu ai visat, atunci când ai plecat în această Călătorie), dar ai convingerea că vei ajunge acolo unde vei putea exprima cel mai bine Cine Ești Tu cu adevărat. Știi că planul pe care ți-l faci este unul orientativ, că este nevoie să fii flexibil și deschis la alte căi care ți se vor arăta în față, fiindcă Planul Divin pentru tine este mult mai bun decât planul tău.
Dacă ești conștient și îți urmezi calea spre ceea ce îți dorești din toată inima – care coincide cu Calea către Cea Mai Bună Versiune a ta, – știi că ești mereu ghidat divin către următoarea etapa, ești atent la semne/ sincronicități/ mesaje și le urmezi, chiar dacă acestea te trimit către locuri/ oameni/ situații neașteptate și, evident, neplanificate. Urmezi semnele, pentru că ai încredere că următorul pas ți se va dezvălui abia după ce faci acest pas.

Așa lucrează Universul, așa lucrează Noua Energie: capitulezi în fata Divinului, cu deplină încredere că totul conspiră spre Binele Tău Cel Mai Înalt.

Și încetul cu încetul, vei constata cu surprindere că, dacă ești pe Calea ta, lucrurile se așează de la sine, curg armonios și ești pus pe un făgaș care te conduce către ceea ce este potrivit pentru tine, la momentul potrivit. Nu mai este nevoie să faci eforturi/ să te chinuiești/ să forțezi/ să muncești din greu; oamenii potriviți, situațiile potrivite, oportunități neașteptate, ajutoare de care nici nu știai că ai nevoie, îți sunt “servite” la timpul potrivit și în locul potrivit. O adevărată magie care funcționează impecabil și care te duce către destinații pe care n-ai fi putut să le planifici, pentru că la momentul la care ai pornit la drum, nu ți-ai fi putut închipui ceva atât de minunat.

Pentru cei care au funcționat până acum din minte, pentru care “marile realizări” nu se pot obține fără un plan clar, coerent, cu etape și termene, va fi dificil. Pentru maniacii controlului va fi dificil.
“Cum voi proceda, dacă nu am un plan clar?” Exact așa cum procedează un pictor pasionat de ceea ce face, care lasă frâu liber inspirației, fără să mai știe de el. Ca un pictor care permite Inspirației să picteze prin el. Ca un pictor care știe tema tabloului la început, iar apoi, își lasă creația pe mâna inspirației, a pasiunii. Că un artist care pictează după cum simte pe moment, nu după scheme logice. Aceasta este Creația inspirată. Iar rezultatele unei astfel de creații sunt magnifice.
Marii pictori ai umanității nu au ieșit în evidență prin faptul că au respectat “regulile”/tiparele din domeniu mult mai bine decât restul pictorilor din vremea lor. Marii pictori au ieșit în evidență pentru că au încălcat (mai) toate regulile din domeniu, care erau valabile la timpul lor. Pentru că au creat ceva complet nou, care i-a șocat/ scandalizat/ uimit/ extaziat pe ceilalți. Pentru că nu le-a păsat de regulile altora în materie de pictură, de cum considerau ceilalți că “trebuie” să se picteze. Marii artiști au pictat după regulile proprii și chiar dacă la început nu i-a înțeles nimeni, ei au creat nu doar tablouri, ci și noi curente, noi reguli în pictură.

Și da, e nevoie de mare curaj să faci asta. E nevoie de curaj să creezi ignorând regulile general acceptate (adică regulile altora), dacă simți că ele nu ți se potrivesc. E nevoie de curaj, atunci când ghidarea interioară te va împinge să faci lucruri care te sperie și pe tine, nu numai pe alții. Dar asta fac marii Creatori. Așa se creează capodoperele.

Iar când e vorba de propria viață, cred că fiecare dintre noi ne dorim să creăm tot ce putem mai bun. Și nici nu ne dăm seama ce capodopere am putea crea, dacă ne-am lăsa pe noi înșine, dacă nu ne-am sta în cale ! ”

Sursa : Mihaela Dan