Ursul cu Ochi ca Mierea

http://www.ampbears.ro

Cu mai mulți ani în urmă am vizitat Grădina Zoologică de la Neamț.

Era acolo un urs, într-o cușcă aflată la marginea șirului, având două laterale pe unde vizitatorii puteau vedea ursul. Bazinul din care bea el apă era un pătrat din ciment, care se completa cu cele două laturi pe exterior.

Ursul pendula într-o mișcare compulsivă între cele două laturi exterioare, nemaiocolind colțul bazinului, care îi săpase carnea până la os.

Probabil că mișcarea aceasta neobosită îi distrăgea atenția de la durere… şi îl epuiza, ca să nu mai simtă nici când se oprea.

Și bazinul era acolo unde îi făcea rana, dar oamenii care îl „îngrijeau” – căci așa se considerau, nu făceau nimic să împuțineze suferința unei ființe private de normalitatea vieții și condamnate la o moarte vie, într-o cușcă, pentru toată viața.

La un an după, am mers iar acolo cu un grup de prieteni. Eram 11.

De data aceasta, bazinul fusese mutat în colțul diametral opus, iar rana de la genunchiul ursului se închisese, rămânând doar cicatricea.

Povestisem prietenilor despre durerea manifestată de urs și simțeam să îi arătăm sentimentele noastre.

Ne-am înșiruit pe laterala mai puțin circulată, iar el a venit să se uite la noi, cu ochii goi și reci. Alte ființe ridicole care au venit să se uite la el fără să înțeleagă nimic, fără să cunoască limbajul sufletului, pe care îl înțeleg și folosesc toate viețuitoarele, mai puțin omul.

Cu iubire, am început să îi vorbim: să îl admirăm, să îi spunem cuvinte frumoase, să îi trimitem iubire din suflet.

Apoi ne-am gândit să îi facem o bucurie cu hrana pe care o aveam în rucsaci.

Iuli a găsit un băț mai lung, care ajungea până la el, de la balustrada despărțitoare de cușcă.

Am început să punem fiecare ce aveam la noi – croissante, jeleuri, sandwich-uri cu cașcaval și cu șuncă, fructe, într-un amalgam care nu ținea cont de vreo logică a alimentării – dar le puneam pe rând în vârful bățului și Iuli îi întindea hrana, pe care o lua cu nespusă delicatețe, doar cu vârful buzelor și o mesteca cu plăcere, în timp ce noi continuam să îi vorbim frumos și să îl iubim în cuvinte și tonalități, pe care le înțelegea foarte clar.

După ce am golit toate rucsacurile de mâncare, i-am spus ce simțeam: ne părea sincer rău că nu mai aveam nimic de mâncare ca să îi dăm.

Atunci s-a petrecut ceva uluitor.

Am privit ochii ursului…

De fapt el, și-a adunat labele superioare și le-a pus palmă pe palmă, cum facem noi la rugăciune, aduse peste inimă și mi-a prins privirea… și-a fixat ochii în ochii mei… ochii lui erau blânzi și recunoscători… se transformaseră total… erau vii și cu privirea dulce ca mierea…

Privindu-mă fix, cu toată iubirea lui, și-a înclinat capul, în semn de mulțumire…

Nu pentru mâncare…

Ci pentru omenie…

Pentru respectul și iubirea pe care i le dăruiserăm noi…

Împreună cu gestul de mulțumire, trimitea o copleșitoare recunoștință.

Îl trataserăm ca pe o ființă…care merita respect, iubire, cuvinte frumoase…

Clipele expandau într-o imensitate care transcende timpul…

Iar ursul nostru cu ochii de miere a repetat gestul de mulțumire trecând de la unul la altul, în rând, prinzând privirea fiecăruia dintre cei 11 din grup și înclinând, cu respect, capul…

Nu am văzut până acum nici un om care să facă acest gest atât de pătruns de sacralitatea mulțumirii… și să transmită cu toată ființa sa atâta respect și atât de multă înțelegere și înțelepciune…pentru câteva minute de iubire dăruite din suflet!!!…

Am simțit atunci atât de multă iubire, încât știam că ne putea și îmbrățișa și ar fi fost mult mai tandru și atent decât oamenii… și cu colosala lui simplitate, în gesturi încărcate de recunoștință…

Așa cum era odată, cu multe milenii în urmă, când omul conviețuia cu toate făpturile în armonie, fără să le distrugă habitatul și să le vâneze… pentru trofee… arătându-și primitivismul…

Acest urs cu ochii de miere a fost un dascăl plin de înțelepciune pentru fiecare dintre noi!

Și cred că toţi cei 11 care am trăit în realitate această scenă, și acum lăcrimează copleșiti și nu doar de emoția clipei… ci de măreția acestui urs minunat, cu ochii de miere…

 

Cu mult drag,
  Flori Mateescu
Bioenergoterapie, Psihoterapie, Hipnoză şi NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!