Toate gândurile noastre sunt RUGĂCIUNI – Poveste despre videcare rapidă

Prentice Mulford afirma cu un secol și ceva în urmă că ”toate gândurile noastre sunt rugăciuni”. Și ni se împlinesc toate rugăciunile.

Printre primele lucruri aflate în practica terapeutică a fost că pacientul este cel care se vindecă, nu îl vindecă terapeutul, doctorul, nimeni.

Au fost și persoane care așteptau ca doctorul, apoi terapeutul să le vindece, cu toate că eu le spuneam că eu doar pot să le îndrum, să le susțin, dar ca vindecarea vine din interior.

S-a întâmplat și să discutăm despre moarte foarte deschis și să își schimbe părerea, să se elibereze de frica de moarte, să își spună mereu formulele de susținere a gândurilor pozitive.

În același timip, au început să accepte moartea ca pe un dat firesc, pentru care își făceau pregătirile de dinainte, luându-și rămas bun de la cei dragi și rezolvând ceea ce aveau de rezolvat.

Apoi, prin 2008, s-a petrecut cea mai rapidă vindecare,într-un caz de leucemie – într-o discuție de o oră.

Mirela B. venise cu un aspect de om de lut, cu aspectul feței deja ca de pământ scorojit. Femeie de 34 de ani, mama unei fetițe de cinci ani. Își știa diagnosticul. Mai mult, în același timp și soacra ei avea tot cancer.

Am hotărât să stăm puțin mai mult de vorbă. Vroiam să îi explic cum vedeam eu că funcționează cancerul, de ce apare, că are un rol, nu e întâmplător, ci este o reacție a organismului nostru.

O reacție care îi dăduse posibilitatea să se întoarcă la ea însăși, să se cunoască, să stea de vorbă cu ea însăși, să își evalueze gândurile, trăirile și ce avea de învățat din ele. Și de dat mai departe fiicei ei, când va crește.

Pe măsură ce vorbeam, pe fața Mirelei, care era deschisă și înțelegea din suflet ceea ce îi spuneam, se schimba culoarea.

A plecat cu soarele pe față, cu spatele drept, nu cocoșat, ca la venire, cu pasul elastic, nu târșit. Celor de acasă nu le venea să creadă cum arată, când s-a întors.

A doua zi urma să facă analize, să se vadă cum stă cu celulele atipice.

Dar se vindecase de cancer! Nici una dintre analize nu a mai indicat vreo urmă de cancer!

Din nefericire, având imunitatea scăzută, după vreo două săptămâni a făcut o viroză, pentru care s-a internat. I s-au administrat doze puternice de antibiotice.

La un moment dat, simțea că se sufocă, avea nevoie de oxigen, însă nu era decât un tub in spital si acela era la un pacient care murea dacă era decuplat. Așa că, Mirela s-a vindecat de cancer și a murit de viroză… de lipsă de oxigen…

Mai târziu aveam să înțeleg procesul inflamatoriu de vindecare pe calea virozei, când am făcut cunoștință cu noua medicină germanică, a dr-lui Hamer.

Și că Mirela a murit din cauza antibioticelor care blocau procesul de vindecare declanșat de organism.

După situația cu Mirela, am început să aprofundez căile de psihoterapie în cazurile de afecțiuni oncologice. De fapt, am început să studiez cum se poate vindeca cancerul.