STRALUCIRE

Iubire

     Era o dimineață geroasă de iarnă, când a venit la mine…Minionă. Cu ochii negri plini de forță. Dar, frământată. Cu durere în suflet. Și cu părul lung și blond lăsat în legea naturii.
Iubea…Iubește…Un om…Care are niște probleme. Și nu știe dacă e bine să îl ajute. Dacă are dreptul să o facă.
Îi spun că putem să dăm ajutorul doar atunci când este cerut. Până atunci, omul nu este pregătit să îl primească și de aceea nici nu îl cere. Și nici nu îl va putea aprecia dacă îl primește.

 Mai mult, dacă ne ducem forțat cu „ajutorul” spre cineva, nu îi dăm voie să își învețe lecția la care lucrează. Și mergem cu soluția noastră, care poate să fie foarte bună pentru noi, sau nu…Că este cea pe care o credem noi bună în momentul prezent, dar nu e sigur că este cea mai bună soluție, nici pentru noi… dar pentru o altă persoană…Soluția este personalizată, nu doar pentru problema lui, ci pentru persoana lui, care are altă structură energetică decât a noastră sau a oricui altcineva.
Dar, m-a întrebat ea, dacă este vorba despre o problemă de sănătate?
Păi, și o problemă de sănătate este, de fapt, tot un semnal pentru o lecție de învățat. Și este dintre semnalele care atrag atenția mai tare decât cele anterioare. O problemă de sănătate apare după ce persoana a traversat alte avertizări, dar pe care nu le-a înțeles și nu le-a valorificat. Abia atunci structura noastră fizică manifestă o formă de avertizare – cea pe care, generic, o cunoaștem și o numim ”boală”, pentru că atunci, de regulă, ne întrerupem din goana continuă a vieții și începem căutarea…stării de bine, pe care o traducem ca ”sănătate”.
Deci, și în cazul unei probleme de sănătate a cuiva, este bine ca persoana să conștientizeze că nu poate să rezolve singură situația și să ceară ajutorul. Bine ar fi să solicite ajutorul înțelegând că nimeni altcineva nu ne rezolvă problemele, nici medicul nici terapeutul, nici prietenii, nici familia… nimeni! Doar NOI ÎNȘINE!!!
Că problema apare la cel care are de învățat lecția! Cei de lângă cei în cauză au și ei de învățat din această situație și de aceea sunt în preajma persoanei afectate. Dar nu îi pot rezolva problema, ci doar pot să susțină demersul terapeutic, prin care persoana în cauză să realizeze conștientizările necesare învățării lecției. Și atunci semnalul numit ”boală”, dispare. Dispare pentru că și-a terminat rolul, nu mai are sens să existe.
Dar dacă este vorba despre un diagnostic grav și medicii spun că nu mai sunt șanse? m-a întrebat ea.
Atunci înseamnă că sunt lecții date în multe forme și nu au putut fi decelate și se dă un ultimatum. Este nevoie ca persoana să facă niște schimbări fundamentale în modul de a gândi.
Gândirea noastră este cea care ne determină comportamentul. Prin comportament ne conectăm la anumite energii – grosiere sau de vibrații înalte.
Dacă nu facem corecțiile necesare, structura noastră poate să decidă că e mai bine pentru ea să plece din planul fizic, să își poată păstra vibrația la care este, să nu coboare prea mult, căci ar urma vieți de suferință la următoarele întrupări.
Dar dacă în familie au mai fost de curând suferințe? Una chiar foarte mare, pierderea cuiva drag, care a afectat întreaga familie?
Asta poate fi un motiv de conectare cu suferința respectivă. De conectare prin frică. Iar frica atrage obiectul de care ne este frică…
Daaa…
În cazul acesta pot ajuta?
Întotdeauna cu iubire! Dar doar dacă se cere…

***

     După câteva zile, spre sfârșitul aceleiași săptămâni, am primit un telefon. De la o fată. Care îmi solicita ajutorul pentru fratele ei. Neavând ore libere, am convenit să îmi trimită poze pe mail si să îmi dea câteva detalii, să știu ce am de lucrat.
Mi-a dat detaliile. Semănau cu cazul micuței blonde. Era de lucru.

***

Dupa încă vreo două zile a venit la programare micuța blondă. A reluat povestea despre bărbatul pe care îl iubea. Prea frapantă asemănarea cu povestea fetei care sunase pentru fratele ei.
Era vorba despre același om. Deja lucrasem pe structurile lui subtile.

***

     După încă niște zile, am mai primit un telefon, de la o prietenă, care mi-a solicitat ajutorul pentru cineva cu aceeași poveste. Fuseseră colegi de liceu.
Am întrebat-o numele. Același.
A fost prima oară în aproape douăzeci de ani de terapie când trei persoane diferite apelau la mine, din surse diferite, dar pentru același om.
Vorbeau despre un OM.

BOB DE LUMINA

     Pentru că bărbatul despre care îmi vorbiseră cele trei fete era nedeplasabil, am lucrat la distanță.
Pentru conștientizare, le-am recomandat să caute pe net Marele Dicționar al Bolilor si Afecțiunilor, de Jacques Martel, editat la editura Ascendent, unde se găsește și tipărit.
Și să îi citească din dicționar despre toate simptomele lui și să facă analiza cauzelor subtile.
Așa au început conștientizările.
După o săptămână, vorbeam cu el la telefon și mi-a spus că a înțeles că el și-a făcut totul, că în el sunt cauzele. Și că a reușit să meargă. Chiar și pe afară. Și să dea chiar și o tură cu mașina.
Începea să înțeleagă viața. Și cum suntem croiți. Și să se schimbe profund în interior. Se lumina.
L-am numit ”Bob de lumină”.
Creștea frumos.
Din păcate, o creștere începută puțin prea târziu. Când ar fi necesar să creștem de mici cu lumină. Și să înțelegem cu toții viața. Atunci am trăi-o altfel. În lumină. Total diferit de ceea ce s-a manifestat până acum.
Bob de Lumină a crescut în interiorul lui. Mult. Dar atât cât i-a permis timpul de aici. Și trupul care fusese informaționalizat cu conceptele existenței care s-a manifestat până acum.
Dar în el intra lumină, picătură cu picătură, cu iubirea celor din jur, cu conștientizările făcute, cu întreaga alchimizare pe care o parcurgea. Deși, nu se mai putea da jos din pat… Și părerile tuturor medicilor erau să fie lăsat în patul lui, să își trăiască liniștit ultimele zile…

UNDE ESTE IUBIRE,
NU EXISTA SUFERINTA

     Micuța blondă aducea strălucire zilelor lui. A stat lângă el zi și noapte, rar nu era acolo, când schimba tura cu mama sau sora lui.
Povesteau despre iubirea lor, flăcări gemene, care fuzionaseră în subtil și respirau împreună.
Traversau împreună toate etapele prin care trecea corpul lui, devastat de metastaze multiple.
Sufletul lui se lumina tot mai mult, ajutat de iubirea celor din jur. Se descărcau trăirile care îi aduseseră durere, suferință, traume. Urmele de pe corpul lui se vindecau…
Dar, în interior, încă lucra boala, care îi dădea dureri și îi lua din putere.
Micuța blondă, Strălucirea, era lângă el și îi dădea putere. Și învăța împreună cu el despre Viață.
Au trăit agonia trupului și extazul sufletului.
Și, ceea ce oamenii au cu adevărat de învățat – au trăit IUBIREA
Cu o profunzime de nebănuit.
Totală.
Dincolo de circumstanțe.
Cu adevărat necondiționată!
Și au învățat atât de multe, el a învățat și ea a trăit cu el fiecare clipă a înțelepțirii lui, a lor, să fie dăscăliță mai departe, să dea lumii din Lumina lui.
Iar el S-a rugat lui Dumnezeu să îl lase să trăiască, să dăruiască lumii învățătura pe care a primit-o el.
Iar Dumnezeu i-a ascultat ruga și i-a îndeplinit-o în forma în care el să poată să trăiască mai departe și să dăruiască lumii din învățătura lui.
Și a venit un arici în dar – mesagerul lui Dumnezeu – cu șnur de mărțișor, pentru Strălucire, căreia îi mai dăruise si o bufniță pictată, anul trecut – căci simbolul ei era bufnița. Și a rămas la pieptul lui acum, s-o poarte în eternitate…
Și a cerut un mesteacăn din pădure… să se pogoare Duhul Sfânt asupra lui…
Și a plecat în lumină… să trăiască acolo strălucirea primită… și să o dăruiască tuturor…
Și, printre primele lecții dăruite umanității, sunt cuvintele rostite de strălucire: ”Unde este IUBIRE, nu există suferință!”
E cel mai puternic dar făcut lumii.
De primit cu sufletul deschis.
Avem de învățat IUBIREA!
Este lecția totală a Vieții!
Iar Strălucire și Bob De Lumină – sunt dascălii noștri!…