Se Spune că Dumnezeu a Creat Lumea „După Chipul şi Asemănarea Sa”

Cele mai noi cercetări din domeniul fizicii, explică foarte clar acest principiu prin Teoria Fractalilor. Este vorba despre multiplicarea „după chipul şi asemănarea”… modelului de bază. Norii sunt fractali, munţii, râurile, florile de conopidă… toate respectă modelul matriceal… şi totuşi… sunt unice!!!

Aşa este şi omul!!!

Formarea lui respectă un anumit model, un tipar. Aceasta face să putem spune atunci când vedem un om, că este OM şi nu… ştiu şi eu?! … ascuţitoare! sau broască ţestoasă!

Este o creaţie şi nu un lucru fabricat. Şi are formă şi identitate umană!

Au fost făcute studii pe broscuţe, cărora li se luau celule dintr-o parte a corpului şi erau ataşate în altă parte, în timpul perioadei de formare. Şi totuşi, rezultatul final a fost că celulele implantate au preluat programul matriceal al zonei, nu un program prestabilit în memoria lor şi după care funcţionau fără abatere.

Cu alte cuvinte, dacă în perioada intrauterină unui om i s-ar preleva celule hepatice şi ar fi plantate în zona femurului, acolo se va dezvolta femurul şi nu ficatul!!

De ce?

Pentru că programul matriceal nu este doar în celule, ci şi în structura psihică, a cărei arhivă informaţională este energetică, nu fizică.

Uneori stau şi mă întreb dacă nu cumva înainte a fost psihicul, creat după matricea divină, după care, prin creşterea densităţii particulelor, a fost creată structura fizică, compatibilă cu modelul de psihic creat.

Urmând Teoria Fractalilor, cam aşa ar fi trebuit să fie, deoarece Dumnezeu nu este fizic, ci ÎNTREAGA ENERGIE UNIVERSALĂ.
Materia însăşi este energie densificată, cu vibraţie joasă, grosieră. Dar o energie care pluteşte într-un ocean de energie, care o înconjoară din toate părţile.

Ca să îmi clarific în minte cam cum sunt energia şi materia, mi L-am imaginat pe Dumnezeu ca o imensitate luminoasă, fără o formă definită, dar străbătut de programe informaţionale dinamice, asemenea unor fluxuri ce creează o reţea; aceste fluxuri sunt ceea ce se reuneşte ca direcţie de acţiune în Legile Divine; nu ştiu dacă aceste legi sunt o rezultantă a unei evoluţii anterioare, dacă au fost anterioare Fiinţei Divine, care este Dumnezeul nostru sau dacă au fost create special pentru această fază de evoluţie cosmică, în care ne aflăm şi noi acum.

E adevărat că evoluţia pe baza unor anumite legi, determină o anumită direcţie de manifestare şi nu alta sau altele.
Legile cosmice care ne jalonează nouă existenţa, imprimă clar traseul existenţial în care ne putem încadra. Şi nu ar putea să nu fie aşa, pentru că Universul nu face lucruri inutile, nu consumă energie degeaba.

Deci, existenţa trebuie să fie condusă de nişte legi foarte clare, imprimate în tot ceea ce există, pentru a evita haosul!!!
Einstein spunea că „Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul”.

De aici rezultă că aceste legi sunt imprimate în tot ceea ce s-a fractalizat din Dumnezeu.

Prin fractalizare (obţinerea unor fracţii din…) se pierde din dimensiuni.

Considerând „dimensiunea” ca un atribut al nivelului de evoluţie Divină, am putea spune că fractalii funcţionează după aceleaşi reguli, dar că nu mai au acelaşi potenţial ca originalul. Pentru a-mi explica aceasta, eu îmi imaginez că, din structura luminoasă imensă, care este Dumnezeu, se formează un fel de paliere, care ar reprezenta nivelele de evoluţie, ar fi spaţii sau dimensiuni ale evoluţiei, iar în aceste paliere se dezvoltă ramificaţiile fractalice.

Am spus că fractalizarea reprezintă practic obţinerea unor fracţii din… ceva. În acest caz, înseamnă că porţiuni din Fiinţa Divină se împart în structuri mai mici.

Dar ce se întâmplă cu aceste fracţii?

Ele se răspândesc în spaţiul limitrof după anumite legităţi.
Deşi unice, toate sunt create după chipul şi asemănarea Divină.

Adică au aceeaşi substanţă, aceleaşi legi care le coordonează, dar sunt mai mici, ceea ce presupune că au un set de caracteristici care evidenţiază şi această diferenţă de mărime. (asemenea picăturii de apă, identică cu apa întregului ocean, dar care nu are nici puterea şi nici mărimea oceanului!)

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că răspândirea fractalilor nu este o … să-i spunem plutire?… o navigare haotică a unui corp pierdut în spaţiu. Fractalii sun legaţi de zona de creaţie prin structuri energetice, aşa cum există şi între elementele chimice legăturile ionice şi covalente, care fac un întreg din mai mulţi atomi şi molecule legate între ele; legăturile interfractalice sunt asemănătoare unor stringuri, unor „cordoane” energetice, prin care se face transferul informaţional dintr-o parte în alta, în permanenţă.

Fractalii sunt practic, nişte extensii. Şi, cum spuneam, sunt făcuţi din aceeaşi substanţă ca şi Creatorul.

Dar, ceea ce trebuie înţeles, este că toate extensiile se întorc, la un moment dat, la Sursă!!!!!!

Sursa: „Cartea Trecerii – Hipnoza o cale de autocunoaştere”
autor: Florentina Mateescu