Şcoala Dacică de Mistere

Şcoala Dacică de Mistere a fost una dintre primele, dacă nu chiar prima de acest fel; iniţiaţii săi au răspândit învăţăturile şi în lume, în timpul călătoriilor lor spirituale – iniţiatice sau misionare.

Şcoala Dacică de Mistere există de mai multe zeci de mii de ani, chiar dacă nu este la vedere. Învăţătorii ei ne sprijină în continuare în efortul nostru de creştere interioară şi evoluţie spirituală, pentru a reuşi să trecem mai departe, în următoarea dimensiune.

Toate şcolile de mistere cunoscute au fost dur atacate de către cei din ultima rasa astrală care a venit pe Terra cu intenţia de a invada şi stăpâni planeta.

Unele au supravieţuit, dar în ascuns, altele şi-au încetat temporar activitatea, altele total.

Ceea ce a fost însă un element comun marilor iniţiaţi ai trecutului, a fost necesitatea de a duce informaţia mai departe, de a o păstra, transmite, într-o formă decelabilă, dar şi durabilă, acestea fiind primele două condiţii necesare.

Majoritatea vechilor şcoli de mistere s-au retras în munţi, în locuri retrase şi greu accesibile.

În prezent, mulţi dintre cei care au primit câte ceva dintre Învăţături, au diferite profesii, iar în timpul lor liber, intim, se străduie, prin diferite eforturi, să crească spiritual şi să-i îndrume şi pe alţii.

Iniţiaţii din vechime au răspândit, pe tot globul, construcţii purtătoare de mesaje criptate despre marile taine ale Universului.

Se naşte o întrebare: de ce mesaje criptate?

Pentru că, pe de o parte cei care nu ajunseseră la nivelul de evoluţie necesar pentrua înţelege mesajele, le puteau înţelege greşit, incomplet, neclar şi să le transmită mai departe eronat; pe de altă parte, şi forţele întunericului exercită o mare presiune asupra celor care au pornit pe un traseu evolutiv, deoarece sunt scăpaţi de întuneric, deci şi de controlul energetic al acestor forţe, care se hrănesc cu energia umană!

Din această perspectivă, asupra oamenilor, de exemplu, sunt concentrate două forţe opuse: Dumnezeu, către care ne îndreptăm în mod legic şi firesc, şi Satan, cel care este la polul opus şi se hrăneşte cu energia oamenilor care „îi pică în gheare”. Ceea ce se poate spune despre Satan este că, deşi cunoscut ca cea mai rea forţă din întreaga Creaţie, este cel care îndrumă cel mai mult spre Dumnezeu!

Educaţia, concepţiile de viaţă, incorecte şi incomplete foarte multe, mediul social în care trăim, ne-au desprins de Dumnezeu, de credinţă, de drumul evolutiv.

Cel mai adesea, omul începe să creadă în Dumnezeu în urma unui necaz, a unor suferinţe, pierderi, care îl îndreaptă spre rugăciune, spre cererea ajutorului Divin, spre căutări spirituale. Odată intrat cu fermitate pe acest traseu, omul începe traseul ascendent al evoluţiei.

Şi totuşi, aşa cum spuneam, există şi entităţile create şi hrănite cu emoţiile noastre! Acestea sunt sortite dispariţiei, dacă noi ne detaşăm de planul emoţional (adică de cea de-a treia dimensiune). Acestea luptă cu îndârjire pentru existenţa lor. Se vor folosi de tot felul de tertipuri mentale şi emoţionale pentru a subjuga omul, ca să-l împiedice să iasă din conul tridimensional.

Eu cred că acesta este semnalul clar că omul se află pe drumul cel bun, iar ceea ce are nevoie, este credinţa în reuşita proprie şi voinţa de a merge mai departe!

Este şi dorinţa străbunilor noştri iniţiaţi, care ne-au lăsat construcţii megalitice şi mesaje în piatră, care ne vorbesc despre cosmos.

Nici nu mai este cazul să amintesc (deşi o fac!) piramidele din Egipt şi din America de Sud; zodiacul de la Dendera; Sfinxul; Stonehenge; Sarmizegetusa Regia şi întregul ansamblu arhitectonic din Munţii Orăştiei; complexul subteran şi energetic din Bucegi – Babele, Sfinxul şi Omu; Portalul din Ceahlău; miraculoasele opere ale marelui iniţiat Constantin Brâncuşi; picturile, toate studiile şi creaţiile lui Leonardo da Vinci; Melancolia, lui Dürer, unde găsim, pe lângă o întreagă simbolistică, Pătratul magic… Sunt atât de multe semne şi mesaje în jurul nostru, că nu trebuie să căutăm prea mult… trebuie doar să deschidem ochii!…

 

sursa: „Cartea Trecerii – Hipnoza o cale de autocunoaştere”
autor: Florentina Mateescu