Riscul Acceptării – II

De la nivel de individ, acceptările noastre se extind la nivel social.

Ține de tiparul nostru mintal.

Și, de regulă, la nivel social, se produc câteva aspecte, pe care aș vrea să le discutăm împreună.

În primul rând, cât suntem în 3D, omenirea este fracturată în grupuri de apartenență, între care se cultivă dihotomia.

De-a lungul timpului au existat tot felul de criterii de separare între ceea ce a devenit generic: „noi și ei”, referindu-ne tot la oameni, ca și noi, dar care par puțin altfel, pentru că sunt setați mintal pe alte valori, au alte concepții, alte religii, alte obiceiuri și multe altele.

Setarea aceasta chiar face parte integrantă din procesele de învățare 3D, doar că este timpul să fie înlocuită cu gândirea.

Ce a făcut posibilă această setare pe separare?

Manipularea, în primul rând…

Și aici este al doilea aspect pe care vreau să-l povestim împreună, tot la fel de succint.

Știm că manipularea este și a fost prezentă în toate epocile istorice cunoscute – uneori prin forță, alteori prin frică și chiar teroare, alteori prin înșelăciune.

Despre acest aspect aș vrea să spun puțin.

Când există dihotomii sociale, probabilitatea ca deținătorul unei anumite puteri să o folosească corect, cu verticalitate și integritate, este mică (și pentru că programul 3D conține varianta de incorectitudine, nu pe cea de corectitudine ).

Deci, cel care este în poziția dominantă, tinde să facă uz de poziția sa. Foarte multe persoane aflate în astfel de poziții nu știu să gestioneze puterea primită din exterior, deoarece nu au acest aspect rezolvat în interiorul lor.

Despre conducerea prin forță și teroare, avem istoria plină.

Despre formula actuală de influențare în masă, prin informații prelucrate, vedem pe pielea noastră.

Ca atare, pentru a se evita reacții adverse – mai ales de masă, cei situați la vârfurile puterii, au înțeles lecția arsenicului – poate omorî și puțin câte puțin, nu este necesară administrarea directă a dozei letale.

Așadar, pilulele amare sunt mici și, eventual, dese, să nu le treacă efectul – în speță, să nu se trezească consumatorul, care le înghite crezând că nu sunt prea nocive și că, oricum nu are altă soluție.

Aceasta este prima acceptare, care creează precedentul și vor urma și alte pilule amare, cam din ce în ce mai amare.

Fiecare acceptare îndepărtează de uman și firesc ambele părți – și pe cel care conduce, dar și pe cel condus.

De multe ori, cel condus, care a tot acceptat și poate o mai face încă, are impresia că soluția, este critica la adresa conducătorului, care pare mai eficientă, cu cât e mai virulentă ( ca să nu spun violentă, agresivă, incisivă… ).

Înțelepciunea populară însă, a exprimat și acest aspect foarte corect, într-un proverb cât se poate de plastic: „Câinii latră, ursul trece!”

Doar că am cam uitat proverbele.

Și înțelegerea că nu critica și judecata este soluția.

Lucrurile se petrec în felul în care mințile gândesc.

Adică aici este punctul nevralgic.

Acest al treilea aspect, pe care tocmai l-am expus, este cel care ne face să credem că avem putere, dacă ridicăm și aruncăm piatra.

În realitate, ne dăm puterea.

Și nici nu rezolvăm nimic în echipa cealaltă, ci doar că o întărim cu atenția noastră constantă și îi dăm putere să continue.

Poate că este timpul să fim puțin mai atenți la ceea ce acceptăm.

Că lucrurile se petrec în jurul nostru, oricum așa cum este scris.

Dar am putea să începem să înțelegem ce se petrece și de ce, pentru a ști ce avem de făcut în interiorul ființei noastre.

Căci toate sunt lecții pentru noi!

 

Cu mult drag,

Flori Mateescu