Povestea Lumii

O să vă spun acum o poveste atât de veche, că oamenii încă nici nu văzuseră lumina zilei.

Așadar, tare demult, pe vremea când Terra era încă o planetă foarte tânără, undeva în Universul acesta mare, fusese creată o specie de ființe, pe care noi, în lumea actuală le numim reptile, dar care erau puțin altfel decât acum.

Tot ființe fizice, cu aceeași piele solzoasă și dinții foarte ascuțiți… ființe create pentru a fi dependente de altele, cu care se hrăneau sau de care se foloseau în variate feluri.

În lumea lor, aceste ființe longevive trăiau atât de mult, încât inițial nici nu se pusese problema nașterii unor alte exemplare.

Și totuși, ele fuseseră create androgine, cu partea femeiască și cea bărbătească incluse în același corp, astfel încât se puteau autoreproduce.

Și au început să facă aceasta când au început să se împuțineze, căci se atacau și se mâncau unele pe altele.

La un moment dat, în existența lor a apărut un conflict puternic între partea femeiască și cea bărbătească, deci între polaritatea feminină – de șarpe și cea masculină – de dragon.

Pentru că și acest lucru fusese prevăzut de Creator, când a sosit timpul, cele două polarități s-au despărțit, șarpele păstrând forma pe care i-o cunoaștem cu toții, fiind cel care se târăște, iar dragonul a păstrat cele patru membre – cu care se putea deplasa, capul puternic reliefat, corpul masiv, dar și aripile – care îl ajutau la zbor.

Dragonul a păstrat și capacitatea de a scuipa foc, în timp ce șarpele avea nevoie să se încălzească la soare. Dar, ca și element al cochetăriei feminine, necesitat de modul său de viață, șarpele își schimba pielea.

Devenite specii individualizate, și-au creat modalități specifice de supraviețuire și particularități în comportament.

Ceea ce au păstrat ambele specii a fost înțelepciunea adunată din vechimea existenței, dar și o anumită lentoare, care îi făcea să dormiteze mult timp.

Datorită lentorii lor specifice, aveau nevoie de o specie care să îi servească, dar să fie inteligentă, ca să poată să se realizeze comunicarea.

Dintre toate speciile dominate de ei, humanii erau cei mai potriviți pentru nevoile lor.

Combinațiile genetice cu humani au produs o subspecie cu aspect humanoid, dar dotată cu inteligență reptiloidă.

Formele inițiale de hibrizi, păstrau multe caracteristici mentale și comportamentale ale humanilor, fiind mult mai greu de stăpânit, deoarece își foloseau propria inteligență.

Pentru a scăpa lejer de ei, i-au consumat, căci, pentru ei, ființele cu sângele cald erau foarte gustoase.

Prin metisări consecutive, au reușit să obțină acea subspecie care să îi reprezinte, dar să aibă aspectul humanoid.

Navigatori stelari de excepție, au călătorit în toate direcțiile spațiului cosmic, luând de la alții tot ceea ce își doreau sau aveau nevoie.

În drumurile lor au întâlnit și Terra, care era o oază de minunății. Doar că era plină de păduri cu copaci imenși.

Așa că au populat-o cu o altă subspecie de-a lor, reptilele uriașe, care să defrișeze suprafețe însemnate pentru ei.

Deja intrăm într-o zonă cercetată de știința terestră, care a studiat și descoperit multe lucruri despre dinozauri. Copiii prezentului sunt chiar foarte familiarizați cu dinozaurii, printr-o mediatizare intensă a lor, prin materiale informative abundente – în desene animate, în reviste cu benzi desenate, cărți de povești, filmulețe, filme pentru copii mai mari și adulți… astfel încât copiii chiar au ajuns să iubească dinozaurii.

Întorcându-ne la creatorii dinozaurilor, putem privi la scenariul logic al colonizării noii planete cucerite, bogată în aur galben, dar și în aur alb.

Aurul alb monoatomic era o pulbere utilizată în plombarea stratului atmosferic perforat de frecventele ieșiri în spațiu ale acestor ființe reptiloide.

Iar aurul alb monoatomic nu se găsea cu ușurință!

Deci, Terra reprezenta o mare tentație.

Mai puțin conta că pe ea fuseseră alte specii humanoide, care demaraseră procesele de creare a condițiilor de viață, prin plantarea de copaci giganți, care să creeze oxigen, hrană pentru animalele ierbivore, dar și ozon pentru stratul atmosferic care să protejeze planeta de radiațiile solare.

Lăsând timpul să treacă și să rezolve alții problemele legate de crearea de condiții de viață, de creare a cadrelor lumii societale, venirea reptilienilor a fost când deja aici erau suficienți oameni pe care să îi subjuge și domine.

Prin hibridizări au reușit să preia conducerea asupra multor zone.

Problema dintre ei, de veșnică rivalitate, a făcut ca, deși inițial și șerpii și dragonii să poposească în extremul Orient, să se separe, unii pe un teritoriu, alții ceva mai departe, pentru a deține supremația și a nu se încurca unii pe ceilalți.

Regăsim șerpii pe teritoriul actualei Indii și nu doar, iar dragonii la populațiile mongoloide, prezența lor fiind reliefată amplu în cultura tradițională.

În timp, fiecare s-a extins pe teritorii din ce în ce mai vaste, pe măsură ce căpătau din ce în ce mai multă putere.

Specii hibridizate au existat din ambele ramuri reptiloide – șerpii și dragonii, așa cum au existat și specii pure, nealterate de aceste influențe genetice.

Aceasta face ca acum, în lume să existe o tendință masivă de competiție, o luptă acerbă pentru putere și conducere planetară, căci, cele două facțiuni au ajuns la apogeul puterilor lor și următoarea treaptă este preluarea conducerii planetare de către una dintre părți.

Înțelepciunea noastră populară are multe proverbe pline de tâlc. Unul este „Corb la corb nu-și scoate ochii”, dar aici nu vorbim despre corbi; celălalt spune „Lasă șarpele să moară, că nu te lasă să trăiești!”

Acum, e mai dificil de spus dacă străbunii le spuneau șerpi și unora și altora, cert este că partea occidentală este condusă de urmașii hibrizilor cu șerpi și tot ei sunt cei care vor să preia controlul planetar.

Pe lângă cei afectați de hibridizare – din care unii sunt amorțiți într-o lentoare mentală și acceptă orice, iar alții conduc masele, mai există și cei care erau anteriori venirii reptilienilor și nu s-au lăsat cuceriți, rămânând rase pure – cum se spunea despre rasa ariană, cum se spune despre unele din populațiile din interiorul Pământului.

Lumea golului de aici este în strânsă legătură cu polaritatea feminină a reptiloizilor – cu șerpii și acționează tot în defavoarea oamenilor.

Cu toate acestea, este o acțiune care îi defavorizează pe cei care nu luptă cu întunericul, nu lucrează cu ei înșiși, ci lasă lucrurile să vină cu tăvălugul, fiind ținuți oarecum captivi în spațiul 3D, în care sunt conduși de aceste forțe întunecate.

Cei care se trezesc, ies din captivitatea mentală a întunericului și forțelor sale și încep un nou parcurs existențial, înțelegând mecanismele co-creației, la care aderă.

Tu ce alegi?

 

Cu mult drag,
Flori Mateescu
Psihoterapeut, Bioterapeut, Hipnoterapeut, NLP
Cabinet de Terapii Alternative: Schimbă-ți Viața!