La ZOO

 

bear-838688_640O zi ușor încărcată de nori… din care unii mai scuturau ceva mănunchiuri de picături… așa, să clătească aerul câte puțin… și să lase adierile răcoroase să ne mângâie fețele…
Noi, cu bucuria copiilor care merg la ZOO, dar și cu iubirea celor care încep să înțeleagă din ce creație magnifică facc parte, așteptam să ne adunăm cu toții în fața intrării…
Doar un copil în grupul nostru… o adolescentă, de fapt… și adulți cu suflete de copil, care veneau să se regăsescă pe ei, cei din anii copilăriei, când veneau cu părinții la Zoo… și cu dorința ca ceea ce am învățat între timp să poată fi împlinit…
Mici, dar insuficiente discuții de îndrumare… mereu mai era ceva de spus… fiecăruia care avea de auzit acel lucru…
Vizita la ZOO era o călătorie în jurul Pământului!…
Și salutul nostru de oameni adresat vietăților minunate ale Creației… celor cu care împărțim Pământul…
…deși oamenii mai au nevoie de ceva timp, se pare, ca să înțeleagă că Pământul nu e proprietatea lor,…
… că nu Pământul le aparține lor… ci ei Pământului…
… lucru pe care animalele… din toate speciile,… îl cunosc…

 

Așadar, ne-am propus să călătorim în lumea vie, a animalelor și a plantelor din jurul lor, ca să facem pace în sufletele noastre și între speciile noastre!…

 

Sunt multe specii de animale de care omul se teme.
Sunt temeri înnăscute, cu care se vine din viețile trecute – și sunt urmările unor traume provocate de animale sau în urma întâlnirii cu ele (uneori soldate cu accidente, alteori chiar cu moartea). În unele cazuri animalele s-au apărat de omul care le agresa, le vâna, le distrugea habitatul, pentru că nu se gândea la ele și la nevoile lor de viață, ci doar la interesul personal, interesul omului…
Alteori, animalele doar se hrăneau… cu o altă viețuitoare… așa cum fac și oamenii – cresc animale ca să le mănânce, vânează animale, ca să le mănânce – chiar când nu se mai pune problema că nu ar avea altă hrană…
Diferența este de ferocitate – omul omoară de plăcere… animalul – de foame sau ca să se apere… în cele mai multe cazuri…
Animalele nu omoară pentru profit sau pentru a distruge celelalte specii. Ele au inoculate și încă vii programele de viață specifice fiecărei specii și le respectă, întreținând ecosistemul naturii.
Din păcate, de-a lungul timpului, omul s-a îndepărtat sistematic de natură și de viața ei, ajungând să uite de unde a plecat și care este modul sănătos de viață pentru el și tot viul din jur.
Există un proverb înțelept care spune: ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”
Esența spirituală a acestui proverb, este că ceea ce facem, nouă ne facem! Pentru că psihicul nostru asimilează ceea ce facem ca program de lucru, de acțiune… și pentru că în câmpul nostru energetic rămân programele energetice și informaționale a ceea ce facem și ele devin programe pentru viața noastră…
Așa că vânătorul ajunge vânat, la un moment dat…
Este o lege a compensării. Lecțiile se învață complet, și din prisma vânătorului, dar și a vânatului… Astfel se trăiesc ambele perspective și se pot înțelege ambele puncte de vedere.

 

Specific acestei perioade este și procesul de revenire la viața în natură, când granițele create de omul tridimensional vor dispărea, iar speciile care se evitau sau se decimau până acum, vor avea posibilitatea să reia conviețuirea în armonie.

 

Cum? Cum va putea un animal carnivor să nu se mai hrănească cu carne?
La fel ca și omul, care se hrănea cu carne și treptat a început să renunțe la sacrificiul altor viețuitoare și să se hrănească fără carne…
PRIN SCHIMBAREA VIBRAȚIEI!!!

 

Este un proces care încă nu este înțeles pe deplin, dar care se derulează în jurul nostru. Sunt multe persoane care nu se mai hrănesc cu carne și există deja și familii care de câteva generații au regim exclusiv vegetarian și sunt foarte sănătoși și au deja un alt mod de a gândi și trăi, mult mai în acord cu natura și viața!

 

Așadar, călătoria noastră la ZOO avea câteva intenții:

– să ne confruntăm cu vechile frici de anumite animale, pe care le-am identificat de-a lungul timpului, în noi; dar pentru care am lucrat; în întâlnirea directă cu ele, puteam vedea și simți ce stări avem.
Frica se rezolvă prin confruntarea cu obiectul fricii – privindu-l direct și transmițându-i iubire. Fuga de el nu rezolvă frica, ci o întreține.

– să ne cerem iertare, în numele speciei umane, pentru distrugerea habitatelor de viață și a enorm de multe exemplare din toate speciile, ducându-le pe unele la dispariție sau în pragul ei;

– să le mulțumim pentru rolul pe care și-i l-au asumat, să ne învețe despre ele și normalitatea vieții – trăindu-și viața în captivitatea fizică de la ZOO – și prezentându-ne oglinda captivității noastre mentale, psihice, emoționale – când nu ne dăm voie să fim LIBERI.

– să le transmitem iubire, să simtă că nu sunt singure și uitate de lume;

– să reluăm dialogul cu ele fie telepatic și de la suflet la suflet, fie prin imagini – ca limbaj universal, dar tot cu iubire;
În curând vom începe tot mai mulți să comunicăm cu animalele și ele să ne recunoască și să ne răspundă.
Deja sunt oameni care o fac.

– să începem acordurile de pace și armonie între speciile noastre (animale și oameni).

 

Vă vine să credeți că ascultau cu atenție, primeau iubirea și cererile noastre de iertare?…
Sau zâmbetul care se încălzea pe chipul unui crocodil căruia îi spuneam că dorim coexistența fără agresiune între speciile noastre?

Leul, maiestuosul Rege al animalelor, primind iubirea și cuvintele frumoase trimise cu gândul peste gard, a venit la geam și a ascultat atent, privindu-ne în ochi minute în șir, până i-am transmis tot ceea ce doream, cu toată iubirea… apoi ne-a dus la geamul de care se putea apropia până la mergine și ne privea… apoi a primit inimile noastre în mănunchi să se lipească de inima lui să îi dea iubire… pe care a primit-o cu plăcere… după care a trimis înapoi un răspuns de iubire copleșitoare, care emoționa până la lacrimi…
Acum are un scop și un rol, pe care și-i l-a asumat – să transmită tuturor animalelor mesajul… care va circula în jurul Pământului, căci animalele nu au uitat să comunice între ele…

 

Plecând de la Leu, am mers la urs, dar dormea.
Despre urși deja știam că răspund deosebit de frumos la iubire. am avut experiența de la Grădina Zoologică din Neamț, unde ursul a avut ani de frustrare și furie , datorită captivității și ignorării sau purtării nepotrivite a vizitatorilor.
L-am hrănit punând în vârful unui băț tot ce aveam la noi – sandwich-uri cu brânză, cu șuncă, croissante, jeleuri
Împreună cu hrana i-am trimis iubire și cuvinte frumoase, călduroase… care i-au îndulcit privirea goală, făcându-i ochii ca mierea topită…
Iar după ce i-am spus că nu mai avem nimic de mâncare la noi, și-a împreunat labele superioare pentru mulțumire și ne-a adresat mulțumirea fiecăruia în parte, privindu-ne pe rând drept în ochi și înclinându-și capul în fața fiecăruia…
Sunt gesturi pe care animalele nu le-au uitat, dar, din nefericire, mulți oameni, da…

 

Pentru că ursulețul de aici de la ZOO dormea, am invocat spiritul Starostelui Urșilor, cu care am comunicat cu ani în urmă, când urma să facem un ritual dacic, la miezul nopții, într-o poiană prin care stăteau ei noaptea..
Iar Starostele deși e uriaș, și-a înclinat capul, ținând labele superioare tot ca semn de muțumire, transmițând că nu ne va deranja niciun urs pe niciunul dintre noi și că sunt onorați de ceea ce facem…
El mai are sânge dac în vene!…

 

Acum starostele a răspuns chemării noastre și i-am transmis ceea ce spusesem și Leului. Și l-am rugat , dacă se poate să facă să îl vedem și pe ursul de aici…
A spus că îl vom vedea când ne vom întoarce după vizitarea celorlalte zone…
Și s-a ținut de cuvânt!
Pentru că trăiește în Adevăr!

 

Am vizitat,… am vorbit,… am iubit,… am lansat o cupolă de iubire care să acopere ZOO și din care să radieze iubirea mai departe, în lume, spre toate animalele.
Iar înainte de plecare, după ce multe ființe minunate ne-au salutat și ne-au bucurat cu zâmbetele și darurile lor, am avut comunicări cu tigrii… Unul dintre ei era nervos și se plimba fără odihnă între locuință și cușcă… Vorbeam cu el despre pace, despre înțelegerea dintre specii,… și îmi răspundea cu o furie mocnită de generații întregi în el – despre distrugerea , de către oameni a habitatelor naturale ale animalelor,… de cât de multe animale sunt vânate și omorâte degeaba…
Un tigru, ca orice animal, înțelege foamea și nevoia de a se hrăni a fiecărei specii… și acceptă necesitatea vânătorii cu scopul supraviețuirii…
…Dar niciun animal nu poate concepe și înțelege omorârea ca să se poarte o piele exotică sau bijuterii de fildeș sau alte obiecte de fildeș…
Animalele nu înțeleg ieșirea noastră din habitatul natural al vieții, căci este un sistem ilogic și neviabil pentru orice ființă vie…

 

Poate reușim să învățăm de la ele despre viață… ca să începem să ne reintegrăm sistemului vieții….
Vă invit la ZOO să iubiți animalele,… să le priviți!,… mai ales să le priviți, fără să treceți impasibili pe lângă ele, cu autosuficiență,… nici nouă nu ne-ar fi plăcut locul din cușcă și impasibilitatea ființelor care trec pe lângă noi, neobservându-ne, de parcă ar fi oarbe…
Când le priviți, simt și ele că au un rost…
Când le vorbiți, faceți-
o cu iubirea pe care ați acorda-o unei ființe dragi vouă,… și așa vă vor răspunde și ele!…
Pot fi prieteni deosebiți, trebuie doar să le dați șansa să fie… și să înceapă să trăiască și ele cât se poate de bine în captivitate, dar simțind că nu sunt singure, ci o întreagă comunitate, într-o arcă… din care se va putea debarca odată cu începerea unui nou mod de viață pe minunata, magica și frumoasa planetă albastră!!!…

 

Cu iubire și cu respect pentru fiecare ființă și formă de viață,
Flori Mateescu