Creaţia şi Lecţiile de Viaţă

Am putea să ne întrebăm de ce a coborât Dumnezeu Creaţia până la o limită atât de joasă şi nu s-a limitat să creeze nişte entităţi luminoase, ca un fel de … discipoli… sau mesageri… sau, pur şi simplu, subiecţi pe care să experimenteze lecţiile de viaţă??!…

Ca să-mi răspund la această întrebare, mi-am imaginat o sală, ca o sală de clasă, în care aceste entităţi stăteau ( evident că în bănci, ca la şcoală, că acesta e etalonul meu, după care am creat imaginea ), iar Dumnezeu le-a propus să experimenteze… sărăcia, să spunem, după care să-şi împărtăşească experienţele.

Dar m-am izbit de un impas: ce este sărăcia???

M-am gândit că ar trebui să li se dea definiţia de … dicţionar … fireşte, că gândeam din lumea mea, nu dintr-a lor. Ca o concesie, am creat un dicţionar virtual, din care puteau afla definiţia.

Dar m-am izbit de al doilea impas: dacă li se cerea să experimenteze, trebuiau să ştie ce efecte are sărăcia, cum este ea resimţită, ce trăiri, ce stări dă, adică aveau nevoie de un etalon!

Dacă li s-ar fi cerut să gândească, ar fi fost mult mai simplu: propuneau nişte puncte de vedere, le discutau împreună, (iar noi aflam de unde a pornit brainstormingul!!), iar pe baza celor discutate, emiteau o teorie generală cu privire la sărăcie şi toate implicaţiile ei.

Dar, se pare că nu gândurile erau cele vizate, pentru că ele se pierd în neant când se consumă energia stocării, arhivării lor.

În plus, doar gândurile (am constatat eu privind sala de clasă), neînsoţite de o încărcătură afectivă, nu produceau neapărat efecte durabile şi constructive în aceste entităţi. Să fiu sinceră, uitasem să le dotez cu structură de memorare, pentru că însemna, evident, o muncă în plus, motiv pentru care au uitat de sărăcie imediat ce s-a terminat discuţia virtuală pe care o urmăream.

Am încercat să completez lipsa şi să văd cum ar trăi sărăcia acele entităţi, căci, era foarte clar, trebuia trăită lecţia sărăciei, pentru a fi înţeleasă! Nu era suficient să fie teoretizată…

Dar m-am izbit de al treilea impas: aceste entităţi erau atât de complexe şi de evoluate faţă de ceea ce cunoaştem noi aici, încât îşi erau autosuficiente. Adică în ele însele era tot ceea ce şi-ar fi putut dori sau ar fi avut nevoie!

Deci, ce lecţie de sărăcie li se cerea să experimenteze?! Nu aveau cum să simtă lipsa când ei nu aveau lipsuri!…

Înţelepciunea noastră populară ar spune foarte elocvent: „Sătulul nu crede flămândului”.

Şi atunci am înţeles şi eu că nu puteam aduna mere cu pere şi să-mi dea vişine!

Adică, sărăcia trebuia experimentată acolo unde producea efecte, adică acolo unde sunt lipsuri…

Cum se obţineau lipsurile?!…

Prin fractalizare!!!

Se fracţiona întregul de atâtea ori până când se ajungea la unitatea capabilă să resimtă lipsurile.

Iar apoi, acesteia i s-au dat spre experimentare lecţiile de viaţă!…
Frământarea profanului din mine naşte o întrebare: la ce îi trebuiau lui Dumnezeu aceste lecţii??!!

Urmărind fiinţa umană, îmi era clar că lecţiile de viaţă învăţate sunt cele care ne ajută să mergem mai departe, să evoluăm. Fără ele, batem pasul pe loc ( cam aşa cum făceau Adam şi Eva în Grădina Raiului, unde aveau tot ceea ce le trebuia şi nu trebuiau să muncească, să creeze, aveau o existenţă autosuficientă, care nu avea neapărat nevoie de îmbunătăţiri ).

Mă întreb acum dacă Adam şi Eva nu ar fi, de fapt, fiinţe la un nivel energetic superior, care nu aveau lipsuri, motiv pentru care nu trebuiau să-şi îmbogăţească viaţa! Aceasta ar presupune şi că, la nivelul lor, cunoaşterea era în ei, nu în exteriorul lor, aşa cum o sugerează prezenţa unui Pom al Cunoaşterii Binelui şi Răului; ei nu au simţit nevoia să culeagă roadele pomului, pentru că nu simţeau golul, lipsa, aveau tot ceea ce le trebuia. Am putea spune, conform textului biblic, că erau într-o perioadă de ascultare neabătută a poruncii Divine; adică, erau conştienţi de Prezenţa Divină. Din acest motiv, au auzit interdicţia dată de Dumnezeu. Aceasta indică faptul că între ei şi Dumnezeu exista o comunicare liberă, fără intermediari, fără erori.

Şi totuşi, la sfatul şarpelui, Eva a luat un măr din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului…

 

sursa: „Cartea Trecerii – Hipnoza o cale de autocunoaştere”
autor: Florentina Mateescu