Concepțiile noastre

Unul dintre aspectele cele mai importante pe care vreau să îl pun în discuție, este legat de concepțiile noastre.

Așa cum am menționat, în concepția generală, cancerul este văzut ca o sentință la moarte.

Pentru că are renumele de boală terminală.

Dar, din practica mea, am văzut două aspecte diferite: urmând același protocol clinic, unii pacienți supraviețuiesc, iar alții nu.

În ședințele de psihoterapie, cei care supraviețuiesc sunt cei care au înțeles că ei sunt cei care se vindecă și că nu locuiește nimeni altcineva în corpul lor și ceilalți pot doar să susțină, indiferent că este vorba despre familie, prieteni, corp terapeutic!

Acești oameni și-au schimbat concepția, foarte larg răspândită până acum – și care încă se vede peste tot pe glob - , că altcineva este vinovat de tot ceea ce li se întâmplă.

Ei încep să înțeleagă că au venit aici ca să se experimenteze pe ei înșiși, să se cunoască și să evolueze la o formă mai bună. Și atunci, ei sunt cei responsabili de viața lor!

Deci au un cuvânt de spus, mai ales daca se pune problema să aleagă între viață și moarte!

Al doilea grup, al celor care nu supraviețuiesc, în marea lor majoritate au un comportament victimal, așteptând ajutorul exclusiv din exterior, fără să încerce să facă ei înșiși ceva sau să creadă în puterea lor interioară, care îi poate ajuta în vindecare.

Dacă punem acum întrebarea: ”Și totuși, de ce apare cancerul?”

Puteam să întrebăm și de ce au fost epidemii de ciumă și holeră?

Dar Inchiziție?

Eu consider că erau cele mai necesare forme de manifestare ale umanității, pentru a parcurge etapa de dezvoltare când s-au manifestat acestea.

Si, deci, de ce apare cancerul?

Cred că, un răspuns firesc ar fi că, la nivel social, avem nevoie de ceva care să ne pară atât de rău, încât să căutăm căile de a-l combate…

Eu aș considera, mai degrabă, că o astfel de incidență a cancerului ne forțează să îl cunoaștem, să vedem cum apare și cum funcționează și cum poate fi vindecat, chiar prevenit și eradicat!

În esență, efectul este să găsim calea spre noi înșine, spre forța noastră interioară, spre dreptul nostru la decizie, la alegere…

…renunțând la comportamentul social de până acum, când eram obișnuiți să învinuim mereu pe cineva pentru tot ceea ce se întâmpla – președintele, partidul, securitatea, familia, vecinii, străinii… întotdeauna se găsea cineva pe care să se dea vina, mai puțin însă ne asumam noi evenimentele din viața noastră…

Dimpotrivă, consideram că noi nu avem valoare, că nu contăm, că nu avem nici o importanță… nici la vot, nici în viață!

Se pare că este timpul să începem să ne reconfigurăm concepțiile legate de boală.

Să începem să ne dăm voie să fim sănătoși, să adoptăm un alt mod de viață, să gândim pozitiv, să ne comportăm altfel, să ne iubim pe noi înșine și pe ceilalți, să ne respectăm, să respectăm natura și viața și astfel să punem semințele unei vieți frumoase, în armonie cu noi înșine și cu natura, cu viața și cu Dumnezeu.

Și să îl înțelegem atât de bine, încât să nu mai fie necesar!!!