C O P A C U L


Încă din ziua a treia a Creației, au fost făcuți copacii – „pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ”.

Acest lucru are o mare importanță. În prima zi au fost create cerurile și pământul, apoi ziua și noaptea, în a doua zi a fost separat cerul de pământ, iar în a treia zi a fost creată vegetația, care să dea și sămânță după care să se înmulțească.

Abia după aceea au fost create soarele, luna și stelele, spune Biblia.

Am pune, în mod firesc întrebarea „Cum există vegetație fără soare, că plantele se hrănesc prin fotosinteză?”

Acolo este un alt răspuns și vom discuta în detaliu la o altă temă.

Dar este elocvent că vegetația a fost creată în ziua a treia, iar omul într-a șasea.

Și totuși, omului i-au fost date în grijă toate cele create – plantele, animalele, peștii mărilor și păsările cerului. În grijă, nu spre distrugere!

O prioritizare a formării copacilor cu atâta vreme înaintea viețuitoarelor – peștii și păsările, în ziua a cincea, iar animalele și omul, în ziua a șasea – arată rolul major al copacilor – crearea oxigenului necesar vieții!!!

A fost nevoie de zile biblice – adică eoni tereștri – ca să se formeze oxigenul necesar vieții pe Pământ!

În condițiile în care întregul uscat era acoperit de vegetație, cu arbori giganți, de zeci de metri înălțime – ne spun cercetările despre lumile de început, antedinosauriene – a fost necesară o perioadă extrem de lungă în care să se formeze oxigenul necesar vieții și ozonul, care asigura protecția împotriva radiației solare – vezi că nu degeaba luminătorii: soarele și luna – au fost creați după copaci, în ziua a patra.

În zilele noastre se perforează masiv stratul de ozon de către avioane, permițând radiației solare să penetreze spre Pământ, iar copacii sunt tăiați masiv, fără să fie replantate zonele despădurite.

Ni se pare mai importantă cosmetizarea copacilor, care devine o eliminare a unei mari părți a coroanei copacilor, decât plantarea de copaci.

Se taie pentru vânzare, pentru foc, dar nu se plantează, că acest lucru costă… sau că, am auzit: „plantăm noi, ca să taie ei?”

E același clivaj social dureros, o separare în noi și ceilalți, oricare ar fi ceilalți, în care lipsa de maturitate își spune cuvântul.

Aici nu vorbim despre costul unui arbore – pe care ar putea să îl planteze fiecare, pentru oxigenul lui, e vorba de viața pe planetă!

Există o inconștiență incalificabilă în direcția tăierii copacilor. Planeta ni i-a dat în grijă, o moștenire dintre cele mai bătrâne, care asigură și viața planetei, dar și a ceea ce este pe ea.

Sunt persoane care își taie dreptul la viață pentru efemerul averilor câștigate din distrugerea pădurilor și tăierea copacilor de oriunde sunt.

Sunt persoane care trec impasibile pe lângă această situație în care li se taie dreptul la viitor – căci, fără oxigen, nu se poate respira! Este primul reflex al ființei nou –născute! Omul nu poate trăi fără oxigen!

Sunt oameni care nu conștientizează că, prin pasivitate, iau dreptul la viață al propriilor copii și nepoți!

Tu însuți respiri anevoie, datorită lipsei de oxigen.

Dacă trăiești la oraș, când mergi la pădure, la munte, în zone cu copaci, te ia somnul. Dar abia acolo simți că poți respira cu adevărat.

Sunt estimări făcute cu ani în urmă că, pentru regenerarea rezervei de oxigen ar fi necesari cel puțin 500 de ani în care să nu se mai taie nici un copac, ci să se cultive arbori giganți, mari producători de oxigen.

500 de ani!

Adică planeta s-ar fi putut reface în 500 de ani, dacă noi ne-am fi înțelepțit în urmă cu niște ani, ceea ce nu s-a întâmplat, iar acum e nevoie de și mai mult timp și copaci de plantat.

Iar noi ne condamnăm la o dispariție totală, dacă nu facem nimic.

Fii tu OMUL care să înceapă să planteze primul copac… poate și al doilea…

Dă un exemplu celor de lângă tine, plantând copaci!

Adu chiar și în oraș mici pâlcuri de pădure, care să te ajute să trăiești, să fi sănătos și tu și copiii tăi!

Ai putea face voluntariat pentru plantarea copacilor.

Poate așa, cu pași mărunți la început, s-ar putea mobiliza și cei care au în grijă copacii și ar începe să le înțeleagă rostul, cât și faptul că e nevoie masivă de împădurire.

Un copac, înseamnă o viață mai lungă pentru tine!

Un copac, înseamnă zâmbet pe chipul copilului tău!

O pădure înseamnă că dai dreptul la viață ființelor create înaintea ta, care te-au primit printre ele și te-au recunoscut ca OM!

Fii acel OM de care are nevoie și planeta și viețuitoarele de pe ea, dar și viața însăși! Și, în primul rând, TU!

 

Cu toată iubirea și dorința de viață a tuturor,

     Florentina Mateescu