APĂRAREA ÎN FAȚA LUMII ÎNTUNECATE II.

1395254_426805440776298_93751959_nSă presupunem că eu găsesc în analiza pe care mi-o fac, o serie de temeri: teama de întuneric, teama de singurătate, teama de ziua de mâine, teama legată de lipsa banilor, teamă de autoritate… o serie de temeri.
Mai constat că invidiez, port pică, ranchiună, mă compar mereu cu ceilalți, nu am încredere în mine, nu am încredere nici în ceilalți… am orgoliu, sunt furioasă, nu suport să mi se atragă atenția asupra propriilor greșeli, critic și judec, sunt agresivă… și lista poate continua. Evident, eu am pus mai multe aspecte, tocmai pentru a înțelege ce căutăm.
Pentru a fi clar în mintea noastră ce căutăm, pornim de la definiția Binelui și a Răului, dată de dl. comandor Claudian Dumitriu (din câte știu eu): ”BINELE este TOT CEEA CE ÎNTREȚINE VIAȚA ȘI EVOLUȚIA”, iar ”Răul este ceea ce blochează evoluția sau duce la involuție” (Aici s-ar putea citi și distrugere, suferință, moarte și tot ceea ce noi încadrăm sub genericul ”rău”).
Este posibil să ne apucăm să scriem lista și, dacă suntem foarte prezenți în ceea ce facem, dacă suntem sinceri cu noi și conștienți că o facem pentru noi, nu pentru altcineva, că nu o arătăm nimănui, că nu va fi citită niciodată de nimeni, căci o vom arde după ce vom lucra cu ea – ei bine, este posibil ca a doua zi,… a treia zi,… după un alt număr de zile (pentru că este un fișier deschis în mintea noastră) să apară alte aspecte negative ale noastre, pe care să dorim să ni le analizăm… și atunci, completăm lista.
La început, s-ar putea să ne demobilizeze faptul că sunt multe pe listă… (se poate să ne și demoralizeze, nu doar să ne demobilizeze; putem să fim dezamăgiți,… furioși,… frustrați,… depresivi,…supărați pe noi, din cauza a ceea ce constatăm, iar imaginea noastră despre noi înșine să sufere modificări drastice în perioada aceasta de lucru.
Ceea ce avem nevoie să știm din start, este că facem acest exercițiu CA SĂ NE ELIBERĂM DE PARTEA ÎNTUNECATĂ DIN NOI!!!
Pentru că ea există, chiar dacă ne ferim să o privim, chiar dacă ne negăm niște aspecte neplăcute sau facem tot felul de artificii comportamentale, atitudinale, etc., tocmai ca să nu ne poată fi constatate defectele de către ceilalți.
DECI: NU părerea celorlalți este cea mai importantă în acest exercițiu. Acesta este un lucru al nostru, cu noi înșine.
O părere din exterior poate să fie de ajutor. Sunt aspecte pe cale noi singuri ni le percepem mai greu. Sau deloc. Structura noastră egotică ne păstrează într-o zonă de protejare a unor anumite aspecte ale noastre. Mai ales a celor negative. Altfel fiecare și-ar tot face analizele de care vorbim aici, și-ar face corecțiile, iar lumea și-ar schimba fața, căci ne-am desprinde semnificativ de slăbiciunile care ne înrobesc și ne transformă viața.
Dacă avem păreri din exterior, auzite de-a lungul timpului (nu este obligatoriu ca cineva să știe că ne-am început analiza), este bine să trecem totul prin filtrul propriei rațiuni și a propriei simțiri. Nu luăm de bun tot ceea ce vine din exterior; unele păreri pot să fie exagerate sau subiective, altele rău intenționate, unele pot fi deformate… deci, nu sunt neapărat cele mai corecte…
Așadar, foarte mare atenție la completarea listei!
Nu trecem părerea tuturor acolo. Nu trecem ceea ce simțim că nu ne definește, că nu suntem noi înșine, nu căutăm cu dinadins să ne găsim defecte, să ne învinovățim, să ne autosabotăm,… căci nu acesta este scopul!!!
Buuun!
Am reușit să scriem lista… pe care o putem completa cu tot ceea ce ne mai vine pe parcurs…
Stabilim o ordine de lucru, căci nu vom putea lucra cu toate atributele în același timp.
Ne stabilim un program de lucru – zilnic sau la 2 zile, câte o jumătate de oră, să spunem, gândită ca jumătatea de oră pe care chiar o putem aloca.
Dacă nu se face program, probabilitatea cea mai mare este să … începem, eventual, … dar nu să și terminăm ceea ce avem de făcut.
Apoi începem cu ceea ce considerăm capul de listă.
Sugestia mea este să se înceapă cu ceea ce este mai puțin deranjant (fie că este o prezență de mai slabă intensitate, fie nu ne afectează atât de mult nici pe noi, nici pe ceilalți).
De ce sugerez acest lucru?
1. Este nevoie să deprindem tehnica de lucru și aceasta se obține prin exercițiu.
2. Pe măsură ce lucrăm, ne crește și puterea de concentrare, dar și cea energetică.
Puterea de concentrare ne ajută să stăm mai mult timp focusați pe problemă / obiectul de lucru (teamă, furie etc.); astfel, suntem mai prezenți în propria noastră persoană și mai receptivi la semnalele propriei noastre ființe, în legătură cu această situație. Deci, vom afla mai multe despre noi și cum să ne rezolvăm anumite stări.
Puterea energetică reflectă intensitatea trăirii stării de corectat și a soluționării ei.
Deci, ambele cresc pe măsură ce experimentăm.
3. Fiecare reușită va crește încrederea noastră în noi înșine și ne va da puterea să mergem mai departe.
4. Starea de bine obținută după fiecare rezolvare, va fi o țintă pentru obținerea unor stări viitoare de bine, până la dezideratul permanentizării stării de bine.
5. Dacă am proceda altfel, s-ar putea să simțim că e dificilă înaintarea și să fim demotivați, dar, în acest sens (cel sugerat), lucrurile vor decurge firesc, natural, optim.
SUCCES!

La următoarea întâlnire virtuală, discutăm cum analizăm practic starea și cum lucrăm cu ea.

Florentina Mateescu

Lasă un răspuns